270. SELECTEAZĂ CORECT 66. AMÂNAREA ESTE HOȚUL TIMPULUI

I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 24 : 54 – 61 I Exod 10 : 3, 7 I Judecători 3 : 23 – 30 I 2 Corinteni 8 : 11 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 27 Septembrie 2022 I

Cu studiul despre neputințe și metehne am ajuns la Geneza 24 : 54 – 61 unde scrie despre Eliezer (un om în vârstă) că :

„După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis : „Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu.”
Fratele şi mama fetei au zis : „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile : pe urmă, poate să plece.” El le-a răspuns : „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea ; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.”
Atunci ei au răspuns : „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.” Au chemat, dar, pe Rebeca şi i-au zis : „Vrei să te duci cu omul acesta ?” „Da, vreau”, a răspuns ea.
Şi au lăsat pe sora lor, Rebeca, să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui. Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis : „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi sămânţa ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi !”
Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat”.

Între hotărâre și nehotărâre a învins cea dintâi (adică hotărârea). Dar nu întotdeauna delăsarea pierde așa ușor. În cartea Exodul 10 : 3 și în versetul 7 avem notate două puncte de vedere cu privire la aceeași situație.

Este descris momentul în care Dumnezeu Îi cerea lui Faraon să-i elibereze din robie pe copiii Lui ... iar Faraon nu voia.

În Exod 10 : 3 scrie că :

„Moise şi Aaron s-au dus la faraon şi i-au zis : „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor : „Până când ai de gând să nu vrei să te smereşti înaintea Mea ? Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească”.

Dar omul respectiv nu a avut nici măcar bunul simț de a da un răspuns, deoarece probabil că îi considera pe Moise și pe Aaron ca fiind prea neînsemnați ca să le acorde vreo importanță.

De cealaltă parte despre Moise :

„Slujitorii lui faraon i-au zis : „Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi ? Lasă pe oamenii aceştia să plece şi să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul ?” (Exodul 10 : 7)

Aici avem descrisă graba (urgența) și zăbava. Și Dumnezeu și oamenii lui îi cereau lui Faraon să ia o decizie dar Faraon tot amâna luarea acestei hotărâri și timpul trecea.

Dumnezeu intervenea în sprijinul poporului Lui și egiptenii plăteau pentru neascultarea lui Faraon ... dar totuși voia Lui Dumnezeu nu se făcea, fiind doar consumat din timpul în care poporul Evreu ar fi putut să fie plecat !

(Deși este evident că înțelegem clar faptul că exodul s-a produs exact în data stabilită, dar presiunea a fost pusă pe Faraon exact din momentul în care trebuia ... pentru a se ajunge la finalul dorit de Dumnezeu) !

De ce este această amânare ?

La unii oameni din cauza lenei, la alții din cauza nehotărârii, la alții din cauza confortului sau a fricii de nou și de schimbare etc. Motivele pot fi multe dar ceea ce contează este dacă eu trăiesc în voia Lui Dumnezeu sau dacă nu trăiesc ?

Motivele amânării luării unei decizii și de potrivire a vieții personale după voia Lui Dumnezeu pot fi multiple, dar faptul că nu fac ce vrea Dumnezeu de la mine este extrem, extrem, extrem de grav ! De ce ?

Deoarece timpul nu așteaptă după mine. Ceasul nu se va opri din loc câteva minute, câteva ore sau câțiva ani până mă decid și eu să fac ceea ce-mi cere Dumnezeu.

Viața va merge înainte chiar dacă eu nu particip la ea, la viața spirituală și la umblarea cu Dumnezeu așa cum o așteaptă Dumnezeu de la mine.

Un astfel de timp nefolosit de unii pe care altul însă a știut să-l gestioneze extrem de eficient este notat în Judecători 3: 23 – 30, unde este notat ce-a făcut Ehud după ce l-a eliminat pe împăratul moabit care-i asuprea poporul :