261. SELECTEAZĂ CORECT 57. VORBEȘTE ȘI CU OAMENII CARE NU TE IUBESC !

I Podcast I Pasaje Biblice : I Ioan 4 : 8 și v. 16 I Matei 5 : 46 - 48 și Marcu 10 : 17, 21 – 22 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 18 Septembrie 2022 I

Vom începe meditația despre comunicare reamintind două aspecte. În primul rând, vorbind despre lipsa de comunicare amintim că a comunica așa cum este definit la ora actuală (adică „a transmite informații” și „a se pune în legătură cu”) și-a pierdut în cea mai mare parte sensurile inițiale (și anume : „a împărtăși, a cumineca”), poate și din cauza faptului că oamenii sunt tot mai izolați unul de altul.

În al doilea rând, comunicarea adevărată se află mai ales pe palierul legăturii și al părtășiei dintre oameni și dintre om și Dumnezeu, care are cel puțin trei aspecte :

simpatia (adică afinitatea sau atracția față de altcineva),
empatia (să simt cu celălalt și el să simtă cu mine, să știu că nu „plutesc singur pe un ocean”) și
patosul (avântul, însuflețirea, cu acel foc din relații și din viață).

Pentru a putea ajunge la subiectul principal al acestei meditații, vom nota doar că simpatia, empatia și patosul avantajează comunicarea deoarece se referă la relația dintre două persoane care țin una la alta sau poate chiar mai mult, se iubesc.

Este relativ ușor să comunici cu o persoană la care ții foarte mult și îți place să stai alături de ea, deoarece acolo este o afinitate reciprocă.

Dar dacă o persoană îți este antipatică, sau tu îi ești antipatic (și observi că nu îi place de tine aproape deloc) comunicarea între astfel de persoane va fi foarte dificilă.

Când ești pus într-o asemenea situație vei spune în tine „nu-mi găsesc cuvintele”. Cum de ? Deoarece omul în sine este o „fabrică de cuvinte” și poate produce câte vrea, deoarece sunt gratis. Și totuși, realizăm că este greu să vorbești cu unii oameni, iar cu alții ... parcă nu te-ai mai opri !

Ce vrem să scoatem în relief ? Faptul că în domeniul comunicării totul depinde foarte mult de inimă nu de minte. Cuvintele sunt formate din litere, iar propozițiile sunt formate din cuvinte. Mintea știe aceasta, dar le va compune într-o mare măsură dacă inima va fi atrasă de persoana respectivă.

Acestea sunt relațiile dintre oameni (vorbind la modul general) dar creștinii au harul de-a avea în ei dragostea Domnului Isus, dragostea „agape”.

S-a împământenit explicația cum că agape înseamnă „dragoste jertfitoare” și nu spunem că nu este și așa dar este de mirat cum preluăm ideile fără a le cerne, fără a le verifica.

Agape reamintim înseamnă literal „ceea ce Dumnezeu preferă”. Iar deoarece „Dumnezeu este dragoste” (a se vedea I Ioan 4 : 8 și versetul 16) alege să Se poarte cu noi cu dragoste, la fel cum Diavolul care este ură, pe unde trece își propagă ura în oameni și între oameni.

De aceea este important ca noi copiii Lui Dumnezeu să avem rezervorul umplut constant cu dragoste și să turnăm acolo unde vedem că nu există.

În Matei 5 : 46 - 48 scrie ce așteaptă Dumnezeu de la noi :

„Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi ? Nu fac aşa şi vameşii ? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi ? Oare păgânii nu fac la fel ? Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit”.

Să facem ceva neobișnuit, să fim cu adevărat copiii Lui Dumnezeu, să se vadă că semănăm cu EL și anume să ne arătăm dragostea și față de cei care, ca oameni am nutri față de ei resentimente, nu afecțiune ... dar alegem să iubim. Preferăm, decidem sau selectăm corect ! Iubire nu ură sau doar o simplă comunicare politicoasă !

Un astfel de exemplu este notat în Marcu 10 : 21 – 22 unde este consemnat momentul în care, Domnul Isus i-a spus unui om adevărul. Practic i-a dat un răspuns la cererea lui, deoarece a văzut că era un căutător sincer de Dumnezeu :

„Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit [gr. ēgapēsen] i-a zis : „Îţi lipseşte un lucru ; du-te de vinde tot ce...