235. SELECTEAZĂ CORECT 31. RATAREA ȚINTEI

I Podcast I Pasaje Biblice : II Corinteni 11 : 3 și Geneza 21 : 1 - 7 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 23 August 2022 I

„Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos”. (II Corinteni 11 : 3)

Din Biblie înțeleg că trebuie să învăț din greșelile altora, pentru a ști ce să nu fac dar și cum să trăiesc pentru a-I rămâne credincios Lui Dumnezeu !

Pentru a deveni conștient de problemele mele contează foarte mult, să fiu disciplinat și în privința citirii Cuvântului Lui Dumnezeu (nu doar pentru că „așa trebuie” și să fie de fapt doar o lectură obligatorie), ci să citesc și să-mi potrivesc viața după Cuvântul Lui Dumnezeu, în toate domeniile în care Dumnezeu îmi vorbește că am nevoie de schimbare. Iar de această supunere față de Dumnezeu, este nevoie toată viața mea !

Și astăzi vom privi în Biblie la neputința care constă în faptul de-a ține cont prea mult de părerile altora care „nu au nici în clin nici în mânecă” cu viața mea.

Această neputință nu este prea ușor de definit, deoarece ea se situează undeva între a fi conformist (dar nu este așa ceva) și a avea prejudecăți. Una dintre expresiile folosite de cei care au problema aceasta este : „Dar ce va spune cutare ?”

În Geneza 21 : 6 scrie :

„Şi Sara a zis : „Dumnezeu m-a făcut de râs : oricine va auzi va râde de mine.” Dar pentru Sara conta că : „ ... oricine va auzi va râde de mine”.

La Sara era mai mult o prejudecată deoarece este clar că nu toți aveau să râdă de ea, ci cei mai mulți (exact ca în cazul Elisabetei), aveau să se bucure împreună cu ea, când aveau să audă vestea bună !

În Evanghelia după Luca 1 : 58 scrie că :

„Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea”.

Și de fapt, ce mai conta ce spunea unul și altul (care până la urmă, nu puteau fi chiar așa de mulți, în cazul de față) din moment ce Dumnezeu le-a îndeplinit lui Avraam și Sarei o dorință arzătoare a sufletului lor, dorul de-a avea un copil, care s-a manifestat prin rugăciunea făcută timp de aproape douăzeci și cinci de ani ?

Reamintim că expresia „gura lumii” se referă la : „vorbe, bârfeli, scorneli, intrigi care trec din gură-n gură”. Toate acestea intră prin urechile ascultătorului căruia îi place să plece urechea la astfel de informații și ies pe gura aceluiași om dacă acea gură nu este prevăzută cu un sistem performant de închidere.

Așa se și explică cum funcționează „gura satului”, iar pentru acești oameni teoria evoluției este reală. La ei un țânțar (informația inițială) poate ajunge și armăsar (informația finală) dacă este suficient de bine hrănită. Depinde doar de prin câte guri trece informația și cât de mult este înflorită de imaginația fiecăruia.

Acești oameni pun mare preț pe ceea ce spune unul și altul. Iar această ținere la părerea oamenilor poate avea consecințe dramatice.

Dacă un om ajunge într-o situație foarte delicată și pe el îl interesează mai mult ce spune cutare sau cutare decât ce spune Dumnezeu despre el, decizia pe care o ia ...  îl poate costa pierderea vieții sale veșnice.

Referindu-ne chiar la acest domeniu să presupunem că va spune cineva :

„Chiar așa să fie ? Atât de mult pot fi influențat în viața mea de-o simplă slăbiciune de caracter, pe care nu am eliminat-o atunci când Dumnezeu mi-a spus : Vezi că aici chiar ai o problemă ?
Așa ceva chiar că nu cred. Ce este așa de greșit să te uiți în gura altora, cum se mai spune despre această problemă ?”

Să observăm un studiu de caz. În Marcu 11 : 27 – 33 scrie despre Domnul Isus că împreună cu ucenicii Lui :

„S-au dus din nou în Ierusalim. Şi, pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii şi I-au zis :
„Cu ce putere faci Tu aceste lucruri ? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci ?