140 I 2024. LA CREDINȚA MÂNTUITOARE SE AJUNGE PRIN AUZIREA URMATĂ DE VEDERE
I Podcast I Pasaje Biblice : Romani 10 : 16 - 17 I Isaia 53 : 1 I Marcu 16 : 17 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 19 Mai 2024 I
La credința mântuitoare se ajunge în special prin auzirea Cuvântului Lui Christos, care este urmată de o confirmare Divină, care este vizibilă.
În Romani 10 : 17 scrie că :

„Astfel, credinţa vine în urma auzirii ; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”.

Acesta este versetul pe baza căruia s-a făcut însă o întreagă teologie conform căreia mântuirea este posibilă numai prin auzirea Cuvântului Lui Dumnezeu. Fără a se mai aminti necesitatea intervenției supranaturale care să confirme veridicitatea mesajului predicat.
Aceasta este însă poate și din cauză că, în viața noastră există lipsă de putere spirituală, care se manifestă și prin lipsa de semne ale prezenței Lui Dumnezeu. Și am ajuns să punem accentul doar pe vestirea Cuvântului Lui Dumnezeu, excluzând confirmările Divine care este evident că sunt supranaturale.

Dar pentru a înțelege corect versetul din Romani 10 : 17 trebuie să citim și contextul, adică versetul anterior adică Romani 10 : 16 unde este scris :

„16. Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice : „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră ?”
Versetul 17. „Astfel, credința vine în urma auzirii ; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”.

În versetul 16 din Romani 10, apostolul Pavel a citat din Isaia 53 : 1, însă el nu a reamintit decât prima parte a versetului și anume :

„Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră ?”

Dar versetul integral din Isaia 53 : 1, este acesta :

„Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră ? Cine a cunoscut braţul Domnului ?” (Isaia 53 : 1)

Din acest verset înțelegem clar acest adevăr. Cuvântul este ceva ce se aude deoarece a fost rostit („Cine a crezut în ceea ce ni se vestise ?”), dar Brațul cuiva este ceva ce se vede (iar Isaia a continuat : „Cine a cunoscut brațul Domnului ?”)

În concluzie
Pentru a produce credința, modelul Divin este cel al Cuvântului predicat, care însă este confirmat printr-o intervenție Divină (printr-un semn supranatural).

În Marcu 16 : 17 sunt notate cuvintele Domnului Isus :

„Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede ...”.

Aici cuvântul semn (gr. sēmeíon) înseamnă :

„un semn (de obicei miraculos), dat special pentru a confirma, întări sau autentifica”.

Cuvântul semn în Noul Testament este folosit de 77 de ori în limba greacă, în original.

Poate cea mai mare problemă a noastră pe plan spiritual, nu constă în faptul că nu avem rezultatele dorite ci în faptul că, deși ne-am îndepărtat de modelul Biblic (predicarea Cuvântului care este confirmată de semnele prezenței Lui Dumnezeu) totuși, trăim cu convingerea că este suficientă doar predicarea acurată a Cuvântului Lui Dumnezeu !
Adică o predicare făcută cu foarte mare grijă, cu multă băgare de seamă, cu luare aminte până în cele mai mici amănunte. Și aceasta este într-adevăr importantă.

Despre apostoli, Marcu a scris că :

„Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.” (Marcu 16 : 20)

Fie ca acest verset să fie o realitate pentru noi, toată viața noastră ! Amin !

Podcastul poate fi ascultat aici :