279 I 2023. CEARTĂ SAU CE ARTĂ ?
I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 20 : 3 I Exod 17 : 1 – 7 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 06 Octombrie 2023 I
Între ceartă și ce artă contează doar viteza de exprimare iar dacă îl loc să vorbim repede și să ne pripim la vorbă, vom vorbi mai lent, mai calculat vom înțelege ce artă este să eviți o ceartă !
De ce ? Deoarece există oameni care sunt porniți mai mereu spre ceartă ! Am auzit odată pe cineva spunând pe un ton liniștit :

„Hai să punem de-o ceartă !”

Unii au nevoie de ceartă, de conflicte dar pentru un creștin acest mod de gândire și de trăire nu este deloc de înțeles. Pentru un câine, este normal să latre și să muște dar pentru o oaie comportamentul câinelui este inadmisibil.
Cearta este definită ca fiind o :

„Discuție aprinsă (cu schimb de vorbe aspre) între (două sau) mai multe persoane, rezultată din (păreri sau) interese diferite”. (Micul Dicționar Academic, Ediția a II-a, 2010)

Un om cu judecată, un om calculat trebuie să fie atent la provocările cu care trimișii Celui rău vin la el deoarece câteva cuvinte spuse la năduf îi pot face foarte rău atât vorbitorului cât și ascultătorului.
Pentru început vom reaminti ce s-a spus în Meditația 273 / 2023. De obicei certurile apar între doi astfel de oameni care sunt încărcați cu „sarcini negative” (a se citi nervi), iar când nu se mai abțin și își dau drumul la gură, imediat iese afară ceva din furtuna pe care o au în interior, sub forma unui fulger, adică al unui cuvânt extrem de încărcat cu energie distructivă venită direct din iad cu care lovesc în celălalt, descărcându-și astfel mânia.
Dacă și celălalt om este la fel de pornit ca primul, cearta este gata, iar urmările îi pot afecta pe amândoi pentru toată viața.

În Proverbe 20 : 3 scrie că :

„Este o cinste pentru om să se ferească de certuri ; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere”.

Astăzi doar vom aminti un astfel de exemplu de om care a evitat cearta iar din modul în care Moise a acționat putem trage câteva învățăminte, precepte sau reguli de conduită.
În Exod 17 : 1 – 7 scrie că :

„Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustiul Sin, după călătoriile zilnice, pe care poruncise Domnul să le facă; şi au tăbărât la Refidim. Acolo poporul n-a găsit apă de băut.
Atunci poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis : „Dă-ne apă să bem !” Moise le-a răspuns : „Pentru ce căutaţi ceartă cu mine ? Pentru ce ispitiţi pe Domnul ?”
Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cârtea împotriva lui Moise. El zicea : „Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici cu copiii şi turmele noastre ?”
Moise a strigat către Domnul şi a zis : „Ce să fac cu poporul acesta ? Încă puţin, şi au să mă ucidă cu pietre.” Domnul a zis lui Moise :
„Treci înaintea poporului şi ia cu tine vreo câţiva din bătrânii lui Israel ; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai lovit râul, şi porneşte !
Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului ; vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea, şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa, în faţa bătrânilor lui Israel.
El a numit locul acela „Masa şi Meriba”, căci copiii lui Israel se certaseră şi ispitiseră pe Domnul, zicând : „Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este ?”

În primul rând, cearta a pornit de la o nevoie concretă dar omul care este pus în situația de-a i se cere să facă imposibilul, de multe ori se va enerva când va auzi o cerere asemănătoare celei de care a avut parte Moise.

În al doilea rând, noi știm că vor conta foarte mult acele câteva secunde în care decidem cum răspundem la o cerere care este imposibil de rezolvat iar pentru acest calm interior (de care a dat dovadă și Moise) este nevoie să fim plini de Duhul Sfânt tot timpul.

În al treilea rând, este nevoie să ÎL rugăm pe Dumnezeu pentru rezolvarea rapidă a situației și pentru stingerea focului, a conflictului deoarece motivul de supărare nu dispare doar datorită unui răspuns blâ...