132 I 2023. MÂNDRIA ASCUNSĂ SUB FALSA SMERENIE
I Podcast I Pasaje Biblice : Deuteronom 17 : 12 I I Samuel 17 : 28 I Iacov 1 : 21 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 12 Mai 2023 I
În prezentul studiu, reamintim de la început faptul că am pornit în demersul nostru de la accentuarea faptului că prin credință beneficiem de promisiunile Lui Dumnezeu (de exemplu :

mântuirea,
botezul în Duhul Sfânt,
vindecarea Divină sau
primirea darurilor Duhului Sfânt)

dar falsa smerenie ne poate face să nu avem parte fie de mântuire (ca în cazul descris în Faptele Apostolilor 13 : 46 – 48) fie de oricare altă promisiune a Lui Dumnezeu.
Și cu ajutorul Lui Dumnezeu vom accentua faptul că o astfel de atitudine de împotrivire față de Dumnezeu nu este o dovadă de smerenie sau de pocăință, ci este o dovadă de mândrie ascunsă sub o formă de falsă smerenie !
În traducerea Cornilescu, în Deuteronom 17 : 12 este notată decizia Lui Dumnezeu :

„Omul care, din mândrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului Dumnezeului tău sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea”.

Pentru mândrie, în ebraică este folosit cuvântul zadon : „insolență, prezumție”. Dar pare greu de înțeles de ce același cuvânt este tradus ori cu prezumție ori cu insolență deoarece în limba română abia al doilea sens al cuvântului prezumție este cel de înfumurare sau de aroganță.

Pentru a înțelege mai bine faptul că prezumția, adică părere întemeiată pe aparențe este o formă de insolență, de obrăznicie sau de aroganță, adică de manifestare a unei păreri care este exagerat de bună despre sine vom reda un exemplu din Biblie.
În ebraică un exemplu de insolență sau de prezumție este cel notat în I Samuel 17 : 28 unde scrie că :

„Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis :
„Pentru ce te-ai coborât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustiu ? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta.”

Eliab îl acuza pe David de insolență dar de fapt nu David era cel înfumurat ci Eliab avea părerea că David ar fi așa, deoarece el era cel insolent, obraznic, nerușinat. Ori când eu am puși pe ochi ochelarii negri, și albul îl văd tot negru.
În Eliab era răutate, iar în Deuteronom 17 : 12, cel care nu voia să asculte de Cuvântul Lui Dumnezeu era numit ca fiind un „rău”, adică ceva ce dă durere sau neplăcere și exact aceasta este starea pe care o simți când ai de-a face cu un om care pur și simplu nu vrea să asculte și nu vrea el cu de la sine putere să se supună Cuvântului Lui Dumnezeu ci alege să se împotrivească, dând dovadă de o adversitate (în ebraică, în Deuteronom 17 : 12 pentru „răul” care trebuia să fie eliminat este folosit chiar ra' care înseamnă „adversitate, rău”).

Care trebuie să fie mea comportarea mea când aud Cuvântul Lui Dumnezeu ?
Opusul adversității, a atitudinii împotrivitoare, răuvoitoare este atitudinea de blândețe, de respect și teamă de Dumnezeu care vin dintr-o evaluare corectă a vieții.

În concluzie vom reamiti exact aceste trei caracteristici ale unui bun creștin.
1. Blândețea
În Iacov 1 : 21 este scris clar :
„De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele”.
Într-o altă traducere, acest verset este redat astfel :
„Prin urmare, scăpați de orice murdărie morală și de răul care este atât de răspândit și acceptați cu umilință cuvântul sădit în voi, care vă poate salva”. (New International Version)

2. Respectul și teama de Dumnezeu
Prin proorocul Maleahi, Dumnezeu le-a vorbotși îi și întreba pe preoții din vremea lui :

„Un fiu cinsteşte pe tatăl său şi o slugă, pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine ? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine ? – zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor,