341. NECESITATEA MANIFESTĂRII RECUNOȘTINȚEI
I Podcast I Pasaje Biblice : Psalmul 103 : 2 I Iacov 4 : 5 I Matei 5 : 38 – 39 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 07 Decembrie 2022 I

Recunoștința se manifestă printr-o atitudine plină de mulțumire și trebuie să menționăm de la început că nu este opțională. Dar opusul unei astfel de stări sufletești este nemulțumirea.
În Vechiul Testament scrie foarte mult despre jertfa de mulțumire, iar din studiile făcute până acum, nu s-a găsit scris nimic despre o jertfă de nemulțumire ... pe care mulți dintre noi totuși I-o „dăruim” Lui Dumnezeu, pe care-L ofensăm însă cu cârtirile noastre în loc de-a-I fi recunoscători pentru binefacerile Lui.
În Exod 20 : 22 - 24, imediat după Darea Legii (a celor Zece Porunci), scrie că :

„Domnul a zis lui Moise : „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Aţi văzut că v-am vorbit din ceruri. Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să-i puneţi alături de Mine ; să nu vă faceţi alţi dumnezei.
Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile de tot şi jertfele de mulţumire, oile şi boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine şi te voi binecuvânta”.

Cu privire la mulțumire vom nota trei aspecte :
1. Manifestarea recunoștinței față de Dumnezeu este un imperativ nu este ceva opțional, fiind poruncit în Biblie,
2. Scriptura nu vorbește degeaba,
3. Principala piedică în împlinirea Cuvântului Lui Dumnezeu este firea pământească.

1. Manifestarea recunoștinței față de Dumnezeu este un imperativ (adică o poruncă)

În Psalmul 103 : 2 scrie :

„Binecuvântă, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui !”

Nu scrie : „Ar fi bine să ÎL binecuvântezi pe Dumnezeu” deoarece pentru un credincios a-I mulțumi Lui Dumnezeu este o poruncă, un imperativ și nu este ceva opțional (dacă domnia sa credinciosul va binevoi, este rugat să ÎI spună Lui Dumnezeu cât de recunoscător ÎI este pentru tot ce i-a dăruit) ...
Iar Dumnezeu ne-a dăruit tot, începând cu viața și terminând cu acul de ață pe care-l avem), deci atitudinea recunoscătoare este un imperativ.
Vom menționa că în traducerea Cornilescu de douăzeci și unu de ori este folosită expresia „jertfă de mulțumire”. Poporului evreu îi era poruncit să aducă Jertfa de mulțumire. Aceasta însemna timp și bani pentru a cumpăra ce era poruncit și pentru a se deplasa până la Cortul Întâlnirii la început și mai apoi la Templul din Ierusalim.
Dar și noi înțelegem că pentru a mulțumi și la ora actuală trebuie să faci un efort, dar considerăm că lipsa recunoștinței este una dintre problemele pe care le avem.

2. Scriptura nu vorbește degeaba
Iar aici trebuie să amintim că în Iacov 4 : 5 este pusă o întrebare :

„Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura ? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine”.

Unii chiar cred că degeaba vorbește Scriptura, deoarece ei spun ca Dumnezeu dar fac tot ce vor ei. „Mă duc, doamne !” Şi nu s-a dus”. (A se vedea Matei 21 : 30)
Fiul a vorbit politicos, s-a purtat cu reverență cu Tatăl Lui, deoarece în Pilda celor doi fii, Dumnezeu este comparat cu un tată care își invită într-un mod foarte frumos fiii să meargă la lucru.
Tatăl din ceruri le-a vorbit separat, deoarece cu fiecare dintre ei are o relație personală și își face timp pentru fiecare, dar numai unul dintre ei a făcut voiaLui Dumnezeu.

În Pilda celor doi fii, primul fiu era cel care a refuzat categoric să facă voia Lui Dumnezeu, dar mai pe urmă a regretat ce-a spus. El reprezenta categoria vameșilor și a curvelor (a se vedea Matei 21 : 31).
Dar cel de-al doilea fiu care a promis și nu s-a ținut de Cuvânt, îi reprezenta pe „preoţii cei mai de seamă” şi pe „bătrânii norodului” (a se vedea Matei 21 : 23).

Și azi, tind să treacă peste Cuvântul Lui Dumnezeu exact oamenii care consideră că sunt mai aproape de Dumnezeu și cred că lor,