340. ARĂTAREA RECUNOȘTINȚEI
I Podcast I Pasaj Biblic : Geneza 33 : 1 – 11 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 06 Decembrie 2022 I

Cu ajutorul Lui Dumnezeu, astăzi vom aminti un subiect extrem de delicat. Este ca un animal sălbatic pe care foarte rar mai ai ocazia să-l vezi în mediul lui, deoarece este pe cale de dispariție.
Se numește recunoștința și este definită astfel :

„Obligație morală pe care cineva o are față de cel care i-a făcut un bine ; recunoaștere a unei binefaceri primite ; gratitudine”. (DEX, 1998)

Dacă nu ești de acord cu afirmația de mai sus, să stai puțin și să te gândești chiar acum. Când a fost ultima dată când vreo persoană și-a arătat recunoștința față de tine pentru binele pe care i l-ai făcut ?
Iar aici ne referim la recunoștința exprimată verbal, adică la cuvintele de mulțumire ... deoarece dacă ar fi să ne referim la recunoștința demonstrată printr-un dar, nu știu dacă ne putem amiti să existe așa ceva !
Iar dacă ne vom gândi la pasajul de mai jos, așa ceva chiar că nu auzi să mai existe. Iacov și-a arătat recunoștința printr-un dar consistent pe care îl putem evalua la o sută șaptezeci de mii de euro (a se vedea Meditația din Cuvânt din data de 10 Ianuarie 2022).

În Geneza 33 : 1 – 11 scrie ce s-a întâmplat după o noapte petrecută în rugăciune fierbinte :

„Iacov a ridicat ochii şi s-a uitat ; şi iată ca Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două roabe.
A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, şi la urmă pe Rahela cu Iosif. El însuşi a trecut înaintea lor ; şi s-a aruncat cu faţa la pământ de şapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său.
Esau a alergat înaintea lui ; l-a îmbrăţişat, i s-a aruncat pe grumaz şi l-a sărutat. Şi au plâns.
Esau, ridicând ochii, a văzut femeile şi copiii şi a zis : „Cine sunt aceia ?” Şi Iacov a răspuns : „Sunt copiii, pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.”
Roabele s-au apropiat, cu copiii lor, şi s-au aruncat cu faţa la pământ ; Lea şi copiii ei, de asemenea, s-au apropiat şi s-au aruncat cu faţa la pământ ; în urmă s-au apropiat Iosif şi Rahela şi s-au aruncat cu faţa la pământ.
Esau a zis : „Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o ?” Şi Iacov a răspuns : „Voiesc să capăt trecere cu ea înaintea domnului meu.”
Esau a zis : „Eu am din belşug, păstrează, frate, ce este al tău.” Şi Iacov a răspuns : „Nu ; te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mâna mea ; căci m-am uitat la faţa ta cum se uită cineva la faţa lui Dumnezeu, şi tu m-ai primit cu bunăvoinţă.
Primeşte deci darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate.” Astfel a stăruit de el, şi Esau a primit”.

Vom aminti trei aspecte care se desprind din pasajul care tocmai a fost citat :

stăruința în rugăciune este o rețetă sigură pentru rezolvarea problemelor grele, dar trebuie să menționăm că tot noaptea putem avea parte de :
pierderea timpului destinat odihnei,
trebuie să îmi arăt recunoștința (pe loc dacă se poate) față de cel care mi-a făcut un mare bine.

1. Stăruința în rugăciune
Efectul unei nopți petrecute în rugăciune este extrem de benefic. După o noapte petrecută în rugăciune, pentru Iacov lucrurile au decurs exact așa cum este scris în pasajul citat.
De ce ? Deoarece Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Iacov și a intervenit în viața lui Esau schimbându-i atitudinea față de Iacov.
Dar oare câți dintre noi, când avem pe cineva care nu ne are la suflet (din cauza noastră), procedăm la fel ? Să petreci în rugăciune ore în șir, stând în prezența Lui Dumnezeu ? Rețeta o avem dar nu este destul să o cunoaștem. Dacă nu o „pun” în viața mea, rămâne doar o întâmplare frumoasă petrecută cândva !

2. Pierderea timpului destinat odihnei
Dacă ceva este sigur pe acest pământ acesta este faptul că, mai ales la ora actuală, există foarte mulți oameni indisciplinați în privinț...