339. VICTORIA ÎN LUPTA CU MINE ÎNSUMI
I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 32 : 25 – 31 I Geneza 33 : 4 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 05 Decembrie 2022 I

Fiecare creștin adevărat, din momentul întoarcerii lui la Dumnezeu intră într-o cursă, într-o competiție, într-o alergare, într-un concurs ... cu sine însuși.
Orice concurs are o oră de începere și o secundă în care concursul respectiv s-a sfârșit. Dacă un concurent este bine pregătit, va câștiga premiul, dacă nu ... poate avea insatisfacția faptului că doar a muncit, s-a pregătit, dar tot efortul lui nu a fost încununat de succes.

De ce ?
Din cauză că nu a depus tot efortul de care era nevoie, nu a câștigat premiul pus în joc, iar la acest rezultat s-a ajuns numai din cauza lui însuși.

De ce ?
Deoarece nu s-a pregătit suficient, deși avea toate condițiile necesare și putea să facă lucrul acesta, doar că în loc să se antreneze suficient în fiecare zi, a mai luat câte-o pauză și și-a mai permis să facă ceea ce un sportiv nu își poate permite să facă într-un cantonament.

Poate părea greu de crezut, (dar accentuăm acest fapt) fiecare creștin are de participat la o competiție cu sine însuși, în care el poate să învingă sau poate să fie învins de sine însuși, de firea lui pământească, de natura lui păcătoasă !

În această alergare care constă în apropierea de Dumnezeu și în îndepărtarea de lume, timpul nu ține cu mine. Cronometrul este pornit și înregistrează timpul vieții mele, care trece ... indiferent de cât de bine sau de cât de rău îl folosesc.

Cel rău este specializat în distragerea atenției, în plantarea de momeli și de curse în calea creștinului. Dar credinciosul este vinovat dacă „mușcă” dintr-o momeală, deoarece în momentul respectiv ascultă de pofta lui, nu de Dumnezeu, iar păcatul lui va fi plătit.

Așa este și în cazul meu și treptat îmi fac ordine în viață și realizez că viața pe pământ nu este veșnică. Este un adevăr care pare a fi foarte evident, dar nu este deloc așa !
Deși știm că într-o zi va veni momentul trecerii dincolo, noi nu ne pregătim suficient și eficient pentru întâlnirea cu Dumnezeu !

Dar Dumnezeu are un plan clar pentru viața mea. Eu pot să aleg să fac ce vrea EL, sau să-L ascult doar atunci când am chef, ca și cum aș fi propriul meu stăpân.

Așa a fost și în cazul lui Iacov, în situațiile de viață descrise în Geneza 31, 32 și capitolul 33.

Lui Iacov, Dumnezeu i-a vorbit că trebuie să se întoarcă în țara lui, că trebuie să meargă acasă. Școala de la Laban era sfârșită și trebuia să treacă la nivelul următor.
Nimeni nu rămâne în școala generală după cei opt ani, chiar dacă îi place foarte mult acolo, chiar dacă s-a obișnuit cu colegii, chiar dacă se înțelege extraordinar cu profesorii lui etc.
Iacov trebuia să meargă la „liceu”, și de aceea a trebuit să se confrunte cu una dintre situațiile nerezolvate din trecutul lui, pe care a încercat să o rezolve ca până atunci ... tot în felul lui.
A vrut să dea mită în loc să se confrunte cu fratele lui și să-și ceară iertare pentru ceea ce i-a făcut în urmă cu douăzeci de ani.
De fapt, în Geneza capitolele 32 și 33 este descrisă rezolvarea unei situații din trecutul unui om, rezolvare spre care Dumnezeu l-a împins și la care s-a ajuns deoarece era venit timpul ca relația respectivă să fie reparată.

Pentru Iacov, a fost ceva ce părea a fi de speriat.

„Cum să dau piept cu Esau ?”

Dar de fapt, exact de lucrul acesta avea nevoie Iacov, dar și Esau !

Ei erau frați, dar nu mai discutaseră unul cu altul de douăzeci de ani și de fapt țineau unul la altul, iar Dumnezeu, cumva a spus :

„Este destul cât a trecut, trebuie să vă rezolvați neînțelegerile și să vă împăcați”.

Faptul că amândoi aveau bani nu însemna și faptul că aveau relații bune, iar banii nu au valoare pe tărâmul spiritual. Sunt valori inventate de noi, cărora le atribuim puteri pe care banii nu le au. Când un om are o boală incurabilă,