335. TĂCEREA SAU ATENȚIE LA GÂNDURI ȘI LA STĂRILE SUFLETEȘTI
I Podcast I Pasaje Biblice : Luca 4 : 9 – 13 I Ieremia 51 : 50 I Evrei 4 : 12 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 01 Decembrie 2022 I
Un creștin care se sfințește este foarte atent la faptele lui, la cuvintele lui, la gândurile lui și totuși va avea surpriza să constate că, deși el duce o luptă continuă pentru a se menține curat și este atent să nu-i facă rău altuia, cu toate acestea Satana îl va ataca.
Reamintim că în momentul Ispitirii, Domnul Isus era în pustiu deja de patruzeci de zile și este clar că EL era foarte liniștit după timpul petrecut cu Dumnezeu.
Dar este descris un moment în care liniștea interioară a Domnul Isus a fost tulburată de Cel rău, iar Domnul Isus a știut ce se întâmplă acolo.

A treia ispită cu care a venit Cel rău la Domnul Isus (ispită cu care vine și la creștinul care nu cedează la avansurile lui) este ispita renunțătii dinainte de-a începe ce are de făcut.

În Luca 4 : 9 – 13 scrie că :

„Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis : „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici ; căci este scris :
„El va porunci îngerilor Lui să Te păzească” ; şi : „ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”
Isus i-a răspuns : „S-a spus : „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme”.

Domnul Isus a știut de ce ispită are parte. Noi însă vom avea probleme dacă în timp nu ajungem să stăm suficient de vorbă cu Domnul Isus, deoarece nu-i vom cunoaște timbrul vocii și vom putea fi înșelați de Cel rău. De aceea pe lângă rugăciune este importantă citirea Bibliei dar și meditația.

A medita înseamnă :

„A cugeta adânc asupra unui lucru”. (DEX, 2009)

Ceea ce noi numim meditație ese amintită în două versete pe care doar le vom cita.
În Ieremia 51 : 50 scrie :

„ ... Cei din pământul depărtat gândiţi-vă la Domnul, şi Ierusalimul să fie în inimile voastre !”

Iar în Coloseni 3 : 2, apostolul Pavel a scris :

„Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”.

Reamintim că pentru sfințirea interioară este nevoie și de liniștea exterioară dar mai ales trebuie să păstrăm liniștea interioară. Avem nevoie de timpul petrecut cu Dumnezeu, de timp în care să stăm în prezența Lui Dumnezeu.

Iar credinciosul care este atent la lumea lui interioară (care meditează la Dumnezeu), va ajunge în timp să știe :
1. ce este din Duhul Sfânt în el (ce este de la Dumnezeu),
2. ce este de la el (din sufletul lui) și
3. ce este de la Cel rău.

Dar această maturizare se face în timp, la fel cum crește un copil.
De aceea dacă un creștin nu se va hrăni spiritual, nu va avea o disciplină a rugăciunii, nici nu va putea să discearnă ce gând este de la Dumnezeu și ce gând este din sine însuși sau de la cel rău.

Dar și în lumea interioară, reamintim că există pași care se fac în timp. Treptat ajung să știu :

când îmi vorbește Dumnezeu (ce este din duhul meu) și
care gând este de la mine (din sufletul meu, din mintea mea, din inima mea) și
ce gând este de la cel rău. Este în special acel gând care aduce o aprindere, acea creștere a tensiunii ...

În Evrei 4 : 12 scrie :

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri : pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii”.

În acest verset (reamintim Evrei 4 : 12) este notat ceva ce pare a nu avea nicio legătură cu contextul.
Scrie despre Cuvântul Lui Dumnezeu că :

„desparte sufletul şi duhul,
încheieturile şi măduva,
judecă simţirile şi gândurile inimii”.

Înțelegem la ce se referă în prima parte și în ultima parte (unde scrie despre duh, suflet și apoi despre gândurile inimii), dar de ce între aceste două aspecte scrie despre...