334. TĂCEREA SAU FAPTE, CUVINTE ȘI GÂNDURI
I Podcast I Pasaje Biblice : Efeseni 4 : 20 – 30 I Matei 12 : 24 – 37 I Luca 21 : 36 - 37 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 30 Noiembrie 2022 I
Orice om păcătuiește în special prin fapte, apoi prin cuvintele lui dar și prin gândurile sau acțiunile interioare. În procesul sfințirii trebuie să îmi fac ordine în exterior, iar apoi trec la curățenia din interior.
În Efeseni 4 : 20 – 30, apostolul Pavel a redat ceva asemănător. El a scris :

„Cine fura să nu mai fure ; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.
Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură ; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării”. [Efeseni 4 : 28 – 30]

După eliminarea faptelor rele (furtul este dat aici ca exemplu), urmează cuvintele rostite (cuvintele nepotrivite, de proastă calitate pe care la început mă abțin să nu le rostesc ... dar le am încă în inimă) iar mai apoi se trece la lumea interioară, la ceea ce este în duhul creștinului.

Deci dacă vreau sfințirea vieții trebuie :

să mă ocup de faptele mele rele și să nu le mai fac. Apoi
trec la nivelul următor, al cuvintelor rostite și treptat spun ce nu trebuie, tot mai rar. Iar un
al treilea pas este curățenia în lumea interioară, sfințirea din inimă și din suflet.

Amintim aici ce le-a spus Domnul Isus fariseilor, care erau oameni religioși, care nu făceau păcate ale trupului dar își permiteau să-L judece pe Domnul Isus.
După ce Domnul Isus a eliberat un om, scrie în Matei 12 : 24 – 25 că atunci :

„Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis : „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor !”
Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis :
„Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită ; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui”.

Menționăm aici faptul că Matei a notat că fariseii : „au zis”, dar el nu se referea la cuvinte rostite cu gura, ci la gândurile pe care le spuneau în ei, de aceea și scrie că : „Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis : ...”.

Și eu pot să stau în Biserică, să fiu foarte cuminte acolo și cu gura să nu spun nimic, dar în mine să-l judec pe cel care se află în față și să plec apoi de la Biserică ca și cum nu aș fi făcut nimic rău.

Dar în Matei 12 : 36 - 37, Domnul Isus a încheiat mesajul pe care l-a transmis oamenilor religioși de atunci cu aceste cuvinte :

„Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

Repetăm faptul că în context nu este vorba de cuvinte spuse cu gura, ci de gânduri rostite cu inima ... de cei care erau de față, martori la ce se întâmpla.

Înțelegem deci că este importantă sfințirea deplină, nu doar a trupului și a gurii ci și a inimii deoarece de acolo ne vin problemele.
Iar pentru sfințirea interioară este nevoie și de liniștea exterioară dar mai ales trebuie să păstrăm liniștea interioară.
Avem nevoie pentru aceasta de timpul petrecut cu Dumnezeu, de timp în care să stăm în prezența Lui Dumnezeu, iar plinătatea primită în timpul petrecut cu Dumnezeu este asemenea unui lichid pus într-un recipient.
Cu cât am un timp mai de calitate petrecut cu Dumnezeu cu atât candela vieții mele se umple de untdelemnul Duhului Sfânt dar și de focul prezenței Lui Dumnezeu și în funcție de cât untdelemn am în mine, atât de mult pot să luminez.

Pot să fiu o lumină (să mă comport așa cum trebuie) o oră, două, zece ore sau poate ... doar câteva minute și apoi îmi ies din fire, deoarece mă enervează cineva și spun sau fac ce nu trebuie. De ce ?
Deoarece eu sunt ca o mașină. O mașină, în funcție de cât combustibil are în rezervor,