319. CONFRUNTAREA
I Podcast I Pasaje Biblice : Faptele Apostolilor 25 : 13 – 17 I Proverbe 18 : 17 I 1 Tesaloniceni 4 : 6 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 15 Noiembrie 2022 I
A confrunta înseamnă : „A pune în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor”. (DEX, 2009)
De ce este nevoie de confruntare ?
Deoarece uneori între oameni există neînțelegeri iar pentru a se face dreptate este nevoie de aflarea adevărului.
Neînțelegerea este definită ca fiind :

„Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord ; conflict, diferend ; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc.”. (DEX, 2009)

Dar în domeniul relațiilor dintre oameni confruntarea este necesară în special pentru restabilirea relațiilor dintre cele două persoane aflate în conflict.

Uneori este suficientă comunicarea dintre cele două persoane, deoarece doar vorbind unul cu altul pur și simplu se dărâmă zidurile create de cele două persoane anterior.
În cazul unei confruntări este foarte real ce-a scris un împărat care sigur a avut de-a face cu multe situații de viață pe care a trebuit să le analizeze, iar Proverbe 18 : 17 el a notat o constatare :

„Cel care vorbeşte întâi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celălalt şi-l ia la cercetare”.

De aceea este nevoie de confruntare, pentru ca ambele părți să-și poate expune punctele de vedere.

În Faptele Apostolilor 25 : 13 – 17 scrie că :

„După câteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel ; şi a zis :
Felix a lăsat în temniţă pe un om, împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor şi i-au cerut osândirea.
Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâşii lui şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât.
Ei au venit deci aici ; şi, fără întârziere, am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător ...”.

Un exemplu de confruntare este descris în pasajul studiat în aceste zile din Geneza 31 : 19 – 27 unde scrie că :

„Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său ; şi Iacov a înşelat pe Laban, arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa. A fugit astfel cu tot ce avea ; s-a sculat, a trecut Râul şi s-a îndreptat spre muntele Galaad.
A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit. Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaad. Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, arameul, şi i-a zis : „Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov !” Laban a ajuns, dar, pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte ; Laban şi-a întins şi el cortul, cu fraţii lui, pe muntele Galaad.
Atunci Laban a zis lui Iacov : „Ce-ai făcut ? Pentru ce m-ai înşelat şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia ? Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat şi nu mi-ai dat de ştire ?” ...
„Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban : „Am fugit fiindcă-mi era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale. Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi !
În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale şi ia-ţi-l.” (Geneza 31 : 31 – 32)

Este clar că Laban se închina la idolii lui, deoarece așa a constatat dispariția lor.

[Ca o paranteză.
La ora actuală există creștini care dacă le-ar lua cineva Biblia nu ar realiza atât de repede că au rămas fără ea. Și-ar da probabil seama cândva, că nu mai au Biblia ... dar cine știe după cât timp ?]

Dar să revenim la cursul întâmplării.

Laban a trecut la verificarea corturilor, a locurilor în care ar fi putut să fie ascunși idolii dar nu i-a găsit !
Urmarea este notată în Geneza 31 : 36 – 37 unde scrie că ...