318. REFULAREA
I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 31 : 1 – 3 I Geneza 31 : 36 - 42 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 14 Noiembrie 2022 I
Deoarece suntem ajunși cu Meditațiile din Cuvânt la Geneza 31, astăzi vom analiza foarte succint o altă caracteristică a sufletului omenesc și anume : refularea.
A refula înseamnă :

„A respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului”. (DEX, 1998)

Dar faptul că adun gunoiul sub covor nu înseamnă că mi-am rezolvat problema, ci doar o scot din fața ochilor și mă fac că nu există.

De ce se face acest lucru ?

Uneori deoarece persoana în cauză nu poate face nimic pentru a rezolva problema (exact cum a fost în cazul problemelor pe care Iacov le-a din cauza lui Laban).
Uneori, omul recurge la refulare, așteptând ca Dumnezeu să intervină și să rezolve EL problema, deoarece Dumnezeu este Judecătorul Cel drept, care știe exact de ce un om se comportă rău cu un semen de-al lui, care poate doar pentru o vreme îi este inferior.
Dar alteori (și poate de cele mai multe ori) omul refulează, adică adună în el, ține în el ce are de spus de frica confruntării, de frica a ceea ce poate urma dacă adevărul este rostit.

Dar reamintim faptul următor. Amânarea rezolvării problemelor duce la adâncirea conflictelor mocnite.
Iar noi avem o mare nevoie de îmbunătățirea relațiilor dintre noi, fie că vorbim de familie, despre vecini sau de Biserică, deoarece se observă foarte clar în societate că se ține distanțarea (despre care s-a tot vorbit timp de doi ani de zile) și chiar nu este în regulă ce se întâmplă !
În Geneza 31 : 36 – 42 este descris momentul în care Iacov a răbufnit și „a scos din el” tot ce avea împotriva lui Laban. A ajuns la acel moment în care să spună tot ce gândea despre socrul lui și despre dictatura în care a trăit ... timp de douăzeci de ani !
S-a ajuns la aceasta din cauza înverșunării cu care Laban s-a purtat față de Iacov, care chiar nu înțelegea ce are socrul lui cu el, dar abia după douăzeci de ani, când „s-a umplut paharul”, l-a întrebat :
[Vorbind la modul figurat bineînțeles.]
„În fond, ce ai cu mine ?”
Și i-a deschis lui Laban ochii ca să vadă câte a făcut pentru el, deși Laban era tot „pornit” împotriva lui Iacov, în loc de-a-i mulțumi frumos pentru tot sacrificiul lui, pentru toate jertfirea de sine de care a dat dovadă în toți acești ani ...

În Geneza 31 : 36 – 42 scrie că :

„Iacov s-a mâniat şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul şi i-a zis : „Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu de mă urmăreşti cu atâta înverşunare ?
Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta ? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi !
Iată, am stat la tine douăzeci de ani ; oile şi caprele nu ţi s-au stârpit şi n-am mâncat berbeci din turma ta. Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate de fiare : eu însumi te-am despăgubit pentru ele ; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea.
Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi.
Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.
Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele şi ieri noapte a rostit judecata.” ... ”.

În Iacov timp de douăzeci de ani s-au acumulat resentimentele ceea ce a dus la ruperea de cei care i le-au provocat. În Geneza 31 : 1 – 3 scrie că :

„Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau : „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta.”