314. RESENTIMENTELE 3. PRODUCEREA TULBURĂRII
I Podcast I Pasaje Biblice : Evrei 12 : 15 I Faptele Apostolilor 8 : 5 – 23 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 10 Noiembrie 2022 I
Resentimentul sau ostilitatea față de cineva care poate a fost provocată de o nemulțumire și se manifestă prin dușmănia interioară față de un om care nici măcar nu știe ce atitudine are persoana respectivă față de el.
Dar cel care păstrează în el resentimentul (amărăciunea fiind termenul folosit în Evrei 12 : 15) poate avea foarte mari probleme, deoarece resentimentul este comparat cu o rădăcină din care se va dezvolta o altă plantă (și așa mai departe). Iar el va fi chinuit și va deveni o persoană dificilă, nemulțumită, irascibilă de a cărei companie nimeni nu se va bucura.
Iar aici trebuie să amintim zicala care spune :

„Când Ion are o problemă cu toată lumea, Ion este problema !”

De aceea reamintim că în cartea Evrei 12 :15 scrie :

„Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă [gr. phuó] tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea”.

Astăzi vom analiza :
3. PRODUCEREA TULBURĂRII
În Evrei 12 : 15 scrie despre rădăcina de amărăciune care dacă nu este smulsă sigur va produce tulburare și nu se rămâne doar la stadiul de resentiment pe care cineva îl păstrează în suflet împotriva altcuiva.

„... să vă aducă [gr. phuó] tulburare”.

La fel cum dacă o rădăcină nu este smulsă din pământ sigur va produce ceva, deoarece este normal ca în stadiul următor din ea să răsară planta, la fel este și cu resentimentul.
Dacă problema nu este rezolvată, dacă în om rămâne nemulțumirea sau dușmănia sau antipatia față de altcineva, sigur ceea ce inițial este doar în el se va vedea afară.

Verbul tradus cu „a aduce” [gr. phuó] înseamnă „a produce” și are înțelesul de „a germina sau a crește (a încolți, a produce), la propriu sau la figurat”.
Să observăm un studiu de caz. Un alt pasaj din Biblie în care este scris despre amărăciune (despre resentiment) este Faptele Apostolilor 8 : 14 – 23 unde este consemnat faptul că :

„Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.
Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani şi a zis : „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.”
Dar Petru i-a zis : „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani !
Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă ; căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii.” ... ”.

Pentru a înțelege mai bine ce s-a întâmplat acolo să ne reamintim ce s-a petrecut înainte de acest eveniment. În Faptele Apostolilor 8 : 5 – 13 scrie că :

„Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate şi scoteau mari ţipete ; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi. Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat ; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei. Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte şi ziceau : „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte „mare”.”
Îl ascultau cu luare aminte,