296. SELECTEAZĂ CORECT 92. INIMA BUNĂ sau EXTINDEREA INIMII

I Podcast I Pasaje Biblice : II Corinteni 6 : 11 – 13 I Geneza 28 : 18 – 22 I Geneza 31 : 11, 13 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 23 Octombrie 2022 I

Inima bună sau sufletul mare îi oferă celuilalt cu mână largă. Darnicul este definit de verbul „a da”. Inima rea sau zgârcită, micșorată față de ceilalți nu oferă mai nimic deoarece vrea să păstreze totul, deoarece trebuie să controleze totul. Un astfel de om poate fi definit de verbul „a aduna, a lua”. Tu ai o inimă mare sau o inimă mică ?

În II Corinteni 6 : 11 – 13, apostolul Pavel a scris :

„Am dat drumul gurii faţă de voi, corintenilor ! Ni s-a lărgit inima. Voi nu sunteţi la strâmtorare în noi ; dar inima voastră s-a strâns pentru noi. Faceţi-ne şi voi la fel – vă vorbesc ca unor copii ai mei – lărgiţi-vă şi voi !”

Cum se face așa ceva ? Așa ceva este o minune ... ca un zgârcit să devină darnic !? Dar la o lărgire a inimii asistăm în Geneza 28 : 10 – 22, unde în urma unui vis în care i s-a arătat Dumnezeu (și i-a și vorbit), Iacov care era până atunci un om care tot aduna a decis să-i ofere Lui Dumnezeu zece la sută din venitul lui, exact cum a învățat probabil de la bunicul lui, de la Avraam (a se vedea Geneza 14 : 20).

[Ca o paranteză, menționăm faptul că Esau și Iacov aveau cincisprezece ani când a murit bunicul lor Avraam, așa că au avut suficient timp să învețe multe lucruri de la el.

Avraam a amurit la vârsta de o sută șaptezeci și cinci de ani (Geneza 25 : 7). Când avea o sută de ani i s-a născut Isaac (Geneza 17 : 17).

Isaac s-a căsătorit la vârsta de patruzeci de ani (Geneza 25 : 20) iar copiii i s-au născut când avea șaizeci de ani (Geneza 25 : 26).

Aceasta înseamnă că Avraam avea o sută șaizeci de ani la nașterea gemenilor și a mai trăit cincisprezece ani după aceea, aceasta fiind vârsta pe care o aveau Esau și Iacov la decesul bunicului lor Avraam].

În Geneza 28 : 18 – 22 scrie că :

„ ... Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei.
A dat locului acestuia numele Betel ; dar mai înainte cetatea se chema Luz. Iacov a făcut o juruinţă şi a zis :

„Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac,
dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac şi
dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu,

atunci

Domnul va fi Dumnezeul meu ;
piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu şi
Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.”

Dacă cineva ar spune că o piatră pe care o poți ridica cu mâinile și care lui i-a slujit azi noapte ca pernă (cât putea să fie de mare ?) va fi Casa Lui Dumnezeu, ce i-ai spune ? Că își bate joc !

Cum poți afirma așa ceva ? Să ÎI faci cadou Lui Dumnezeu o piatră pe care ai luat-o de pe jos ?

Cum te-ai simți tu dacă :

unui om i-ai face cadou teritoriul unei țări întregi,
i-ai promite că va avea o familie numeroasă (ceea ce pentru vremurile de atunci chiar constituia o mare binecuvântare),
i-ai promite că vei avea grijă de el etc. (el fiind un om sărac iar tu neavând nicio obligație față de el) ! Deci să îi faci o promisiune extrem de mare pe care o vei și împlini (așa cum i-a făcut Dumnezeu lui Iacov) iar el drept mulțumire să îți ofere o simplă piatră de pe jos ... dintr-o zonă care este plină de pietre ?!

Iar el să și decidă pe deasupra că piatra „aceea” va fi „casa ta” ? Fără să te întrebe dacă îți place zona sau dacă ce îți oferă el este suficient pentru cât ai tu nevoie !? Cum să locuiești într-o piatră de pe jos ?

Ce a fost pentru el o pernă să-ți spună că el a decis ca pentru tine să fie „casa ta” deoarece așa a hotărât el ?

Iacov ar fi putut să fie întrebat :

„Și de unde știi că atunci când te vei întoarce, piatra va mai fi acolo ?” ... De fapt cine să ia o simplă piatră la câte pietre sunt în zonă în Israel ?