268. SELECTEAZĂ CORECT 64. INVIDIA SAU NECAZUL PENTRU FERICIREA ALTUIA !

I Podcast I Pasaje Biblice : Exod 20 : 17 I 1 Petru 2 : 1 – 3 și Luca 4 : 5 - 8 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 25 Septembrie 2022 I

„Să nu pofteşti casa aproapelui tău ; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău”. (Exod 20 : 17)
De la vederea proprietăților altuia poate lua naștere invidia. Dar invidia nu este un subiect foarte menționat în Biblie (în Vechiul Testament), poate tocmai datorită faptului că evreii în Lege aveau scris clar într-una dintre cele zece porunci (Porunca a X-a care a fost menționată mai sus) că nu aveau voie să poftească, să-și dorească lucrul altuia (proprietatea privată fiind un principiu extrem de clar, pentru poporul Evreu).

Iar modul de funcționare al societății era clar stabilit, granițele erau precis delimitate pentru ei (dacă ar fi trăit conform Legii lui Dumnezeu) și totul era foarte bine din punct de vedere social (notăm doar acest aspect deoarece doar la el ne referim în cadrul prezentului studiu despre invidie).

Dar invidia are istorie lungă. Este unul dintre punctele slabe ale omului despre care se știe prea bine, chiar dacă la ora actuală subiectul pare că „a dispărut de pe piață”.

Acum aproape două mii de ani, apostolul Petru a scris :

„Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire ; şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul”. (I Petru 2 : 1 – 3)

Apostolul Petru a spus foarte clar la ce trebuie să renunțăm și pe ce trebuie să punem accent în viața noatră de credință.

Să definim însă ce înseamnă pizma (invidia).

Este un :

„Sentiment de nemulțumire egoistă provocat de situația cuiva în societate sau de calitățile cuiva ; invidie ; ciudă. 2) Sentiment de animozitate ascunsă (față de cineva)...”. (NODEX, 2002)

Și reamintim aici că animozitatea este o :

„Atitudine ostilă față de cineva ...”. (DEX, 2009) Deci dacă am o atitudine ostilă față de cineva, se prea poate să fiu invidios pe omul su pe persoana respectivă ...

O altă definiție este în Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a, Șăineanu, 1929, unde pizma este definită ca fiind :

„1. necaz pentru fericirea sau succesul altuia ; 2. ciudă”.

În general ciuda era socotită ca fiind un sinonim al invidiei, dar ciuda este totuși sora mai rea a invidiei (este o formă mai gravă a invidiei). Ciuda este definită ca fiind un :

„Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu dușmănie”. (DEX, 2009)

Adică, nu doar că îmi pare rău decât de bine o poate duce altul ... dar chiar sunt supărat din cauza aceasta. Și dacă sunt mai mulți care o duc mai bine decât mine, voi suferi mai mult ?

Da, așa ar vrea Cel rău și nu vom reda proverbe din înțelepciunea populară despre acest subiect ....

Dar Inițiatorul poftei, al dorinței după „cutare lucru” sau persoană de unde se pleacă spre invidie este Cel rău, iar ochii sunt principala poartă pe care intră invidia.

Pe Domnul Isus :

„Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi I-a zis :
„Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii ; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc.
Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”
Drept răspuns, Isus i-a zis : „Înapoia Mea, Satano ! Este scris : „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.” (Luca 4 : 5 – 8)

Dar aici credem că nu este vorba doar despre „a avea” sau „a fi cineva”, ci este ceva mai mult.

Cine a fost la un moment dat Proprietarul care a avut în posesie : „toate împărăţiile pământului” ? Noi nu suntem evrei, dar cei din poporul Evreu probabil că altfel percepeau o astfel de ispită,