265. SELECTEAZĂ CORECT 61. BĂNUIELILE BUNE ȘI PREFĂCUȚII

I Podcast I Pasaje Biblice : Iosua 9 : 3 - 7 I Luca 20 : 19 - 20 și Eclesiastul 9 : 11 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 22 Septembrie 2022 I

Având în vedere faptul că în viață avem de-a face cu oameni falși, prefăcuți etc. astăzi vom nota câteva gânduri despre importanța detectării prefăcătoriei iar pentru aceasta este nevoie de bănuiala bună.

Reamintim că a bănui are două înțelesuri :

„1. A presupune ; a presimți ; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc.
2. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele) ; a suspecta”. (DEX, 2009)

În greacă, cuvântul a bănui (huponoeó) este format din două cuvinte (hypó „sub” și noeó „a percepe, a gândi”) și înseamnă literal : „a gândi sub”.

Bănuiala este chiar necesară în sensul ei pozitiv (de presupunere, de presimțire) când un creștin are de-a face cu un „prefăcut” pe care îl simte (dacă se poate spune așa) și își dă seama că acolo „dedesubt” ceva miroase „a putred” .... Aceasta înseamnă „a gândi sub”. A vedea în spatele aparențelor ...

Iar dacă el va trăi în prezența Lui Dumnezeu și va fi plin de Duhul Sfânt (sau și mai bine, dacă are un dar de deosebire a duhurilor) imediat îl va detecta pe omul fals care doar se preface a fi credincios, cu scopul evident de-a obține un profit necinstit (de obicei), de-a face rău.

Dar, opusul presupunerii bune este bănuiala rea cu care are de-a face cel care consideră faptul că ... cineva, are el ceva de ascuns. Că nu are cum să fie așa cum se vede în realitate !

Pe așa ceva probabil a mizat și Satana când a venit la Eva cu ideea indusă subtil ... că : „Dumnezeu ascunde EL ceva” (de cei doi oameni).

Dar dacă ei ar încălca porunca Lui Dumnezeu și ar face ce le spune el (Satana), ar ajunge să cunoască adevărata realitate. Așa, sărmanii de ei ... trăiesc fără a putea să-și atingă adevăratul potențial (a se vedea Geneza 3 : 1 – 6).

Dar oare Eva de ce nu a avut o bănuială rea despre șarpe ? Cum de nu l-a „citit” ? Deoarece Adam și Eva erau inocenți. Ei chiar această cunoaștere nu o aveau, și anume nu cunoșteau răul.

Dar când vezi un om care se strecoară prin viață și observi cât este de „uns cu alifii”, poți să ști sigur că acolo este minciuna care (cum se mai spune) „a furat hainele adevărului”. Este un „ceva” care îți spune că : „Ceva nu se potrivește” !

Să amintim un singur exemplu de acest fel din istoria poporului Evreu. Altfel ar fi arătat istoria evreilor dacă i-ar fi „citit” pe gabaoniții veniți la ei și față de care inițial scrie clar că au avut rezerve.

În Iosua 9 : 3 – 7 este notat că :

„Locuitorii din Gabaon, de partea lor, când au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai, au întrebuinţat un vicleşug şi au pornit la drum cu merinde pentru călătorie.
Au luat nişte saci vechi pe măgarii lor şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cârpite, iar în picioare purtau încălţăminte veche şi cârpită, şi erau îmbrăcaţi cu nişte haine vechi pe ei ; iar toată pâinea pe care o aveau pentru hrană era uscată şi mucegăise.
S-au dus la Iosua în tabără la Ghilgal şi i-au zis lui şi tuturor celor din Israel : „Noi venim dintr-o ţară depărtată, acum deci faceţi legământ cu noi.” Bărbaţii lui Israel au răspuns heviţilor acestora : „Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru, cum să facem noi legământ cu voi ?”

Deși au avut semnele lor de întrebare, totuși până la urmă i-au crezut pe reprezentanții Gabaonului dar la scurtă vreme și-au dat seama de adevăr. Dar era prea târziu.

Un exemplu asemănător de prefăcătorie, de teatru jucat live, este notat în Luca 20 : 19 - 20 unde scrie că :

„Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El [adică pe Domnul Isus] chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
Au început să pândească pe Isus ; şi au trimis nişte iscoditori care se prefăceau că sunt neprihăniţi ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mân...