262. SELECTEAZĂ CORECT 58. COMUNICAREA DEFICITARĂ

I Podcast I Pasaje Biblice : Marcu 6 : 19 – 24 I 2 Samuel 14 : 23 – 24 și 28 – 33 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 19 Septembrie 2022 I

Deoarece este probabil că nu ne vom ocupa și de nivelul comunicării, vom aminti aici că există mai multe niveluri ale comunicării. Un studiu are notate cinci niveluri ale comunicării, cel al faptelor fiind un nivel foarte superficial.

Aceasta este o comunicare aproape de formă, exact ca genul acesta de dialog făcut doar de politețe : „Cum mai ești ?” „Bine !” „Mă bucur !”

Pe vremuri, fratele Wurmbrand (care era venit de puțină vreme în America), când i s-a pus întrebarea : „Ce mai faci ?” spunea că a început să îi explice omului ce face și se aștepta ca omul respectiv să ia loc și să asculte ce avea să îi răspundă fratele Wurmbrand la întrebarea lui.
El voia să îi spună exact care este situația lui (el fiind un om care a fost vândut din România, suferind în plus și șaisprezece ani de închisoare, pe nedrept).
De aceea, el chiar avea ce să spună și a vrut să comunice cu omul care părea așa de interesat de el. Dar aproape imediat ... a realizat că întrebarea nu era decât un salut de formă (pe care el nu îl știa până la vremea respectivă).
De fapt, pe omul care l-a întrebat ... nu-l interesa deloc cine este Wurmbrand și ce face pe acolo. El de fapt i-a spus cum ar fi la noi : „Bună ziua” și atât. Era o vorbă golită de conținut, nu era de fapt ceva real.

Astăzi vom aminti un singur domeniu în care comunicarea pare a fi foarte deficitară și anume în relația tată – fiu. Nu găsim această problemă și în relația mamă – fiică (vorbind la modul general).

Să ne amintim numai de exemplul extrem notat în Marcu 6 : 19 – 24 unde scrie că la un moment dat :

„Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt ; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neştiind ce să facă ; şi-l asculta cu plăcere.
Totuşi a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua naşterii şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oştii şi fruntaşilor Galileii. Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei :
„Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.” Apoi a adăugat cu jurământ : „Orice-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.” Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale : „Ce să cer ?” Şi mama sa i-a răspuns : ... ”.

Știm bine ce a cerut mama. Voia o crimă. Dar ce înțelegem și din acest exemplu extrem (este drept) este faptul pe care trebuie să îl accentuăm. Între fiică și mamă exista o bună comunicare.

Nu același lucru îl găsim între tată și fiu. Să observăm doar un singur exemplu. Exemplul negativ din relația tată – fiu pe care îl vom aminti astăzi este din viața lui David și a lui Absalom.

În cartea II Samuel 14 : 23 – 24 scrie că :

„Ioab s-a sculat, a plecat în Gheşur şi a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim. Dar împăratul a zis : „Să se ducă în casa lui şi să nu-mi vadă faţa.” Şi Absalom s-a dus în casa lui şi n-a văzut faţa împăratului”.

Continuarea este notată în II Samuel 14 : 28 – 33 unde este notat faptul că :

„Absalom a locuit doi ani la Ierusalim, fără să vadă faţa împăratului. Apoi a chemat pe Ioab, să-l trimită la împăratul : dar Ioab n-a voit să vină la el.
L-a chemat a doua oară ; şi Ioab tot n-a vrut să vină. Absalom a zis atunci slujitorilor lui : „Vedeţi, ogorul lui Ioab este lângă al meu ; are orz pe el ; duceţi-vă şi puneţi-i foc.” Şi slujitorii lui Absalom au pus foc câmpului. Ioab s-a sculat şi s-a dus la Absalom acasă. Şi i-a zis : „Pentru ce au pus slujitorii tăi foc câmpului meu ?” Absalom a răspuns lui Ioab :
„Iată, ţi-am trimis vorbă şi ţi-am zis : „Vino aici, şi te voi trimite la împărat să-i spui : „Pentru ce m-am întors din Gheşur ? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu şi acum acolo.” Doresc acum să văd faţa împăratului ; şi dacă este vreo nel...