240. SELECTEAZĂ CORECT 36. DE CÂTĂ RĂBDARE AM NEVOIE ?

I Podcast I Pasaje Biblice : Iacov 1 : 3 - 4 și Evrei 10 : 35 – 36 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 28 August 2022 I

În Evrei 10 : 35 – 36 scrie : „Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire ! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit”.

În pasajul citat scrie :

„Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire ! Căci aveţi nevoie de răbdare ...”.

Dar în viață ... oare de câtă răbdare am nevoie ? Câți ani trebuie să aștept împlinirea unei promisiuni pe care Dumnezeu mi-a făcut-o în urmă cu mulți ani de zile deja ?

În Geneza 25 : 20 – 21 scrie că :

„Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat de nevastă pe Rebeca, fata lui Betuel, arameul din Padan-Aram, şi sora lui Laban, arameul.
Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta sa, căci era stearpă ; şi Domnul l-a ascultat : nevasta sa, Rebeca, a rămas însărcinată”.

Aparent totul pare a fi foarte în regulă. Un om ÎL roagă pe Dumnezeu, iar Dumnezeu îi ascultă rugăciunea ! Și noi spunem în asemenea situații :

„Slavă Domnului că s-a terminat totul cu bine !”

Numai că în versetul 26 din Geneza 25, mai este notat un detaliu :

„Isaac era în vârstă de şaizeci de ani când s-au născut ei”.

Citind ce scrie aici, se schimbă toate datele problemei. Aceasta înseamnă că între : „Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta sa, căci era stearpă ...” [atunci Isaac avea aproximativ patruzeci de ani] și „Domnul l-a ascultat : nevasta sa, Rebeca, a rămas însărcinată” ... au trecut douăzeci de ani, deoarece este notat că Isaac avea : „şaizeci de ani” la nașterea copiilor !

În cartea Iacov 1 : 3 – 4 scrie :

„ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic”.
„Oare și eu va trebui să aștept chiar și douăzeci de ani pentru împlinirea unei promisiuni ? Se poate ca Dumnezeu să mă testeze și pe mine chiar atât ?”

Fii liniștit, s-ar putea ca de unele promisiuni pe care Dumnezeu ți le-a făcut ... să trebuiască să aștepți mult mai mult !

Cel ce scrie aceste rânduri are mai mult de treizeci de ani de când se roagă pentru rezolvarea unei anumite cereri și încă lucrurile nu s-au schimbat ! Dar au trecut abia treizeci de ani !

Să ne amintim de Avraam care este numit : „tatăl nostru al tuturor” (în Romani 4 : 16). Despre el scrie în continuare :

„Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.
Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese : „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.
El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească”. (Romani 4 : 17 - 21)

Dar să ne amintim puțin cum au decurs lucrurile. În Geneza 12 : 1 – 4 scrie că :

„Domnul zisese lui Avram : „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta ; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.
Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema ; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine. Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran”.

Probabil că Avram la cei şaptezeci şi cinci de ani pe care-i avea la momentul respectiv era foarte entuziasmat.