Meditatii din Cuvant

Meditatii din Cuvant


209. SELECTEAZĂ CORECT 5. PAZNICUL DEVENIT HOȚ SAU FĂ CE ȘTII CĂ TREBUIE SĂ FACI NU CE NU TREBUIE SĂ FACI ! [Geneza 2.15–17 și Geneza 3.7-13]

July 28, 2022

209. SELECTEAZĂ CORECT 5. PAZNICUL DEVENIT HOȚ SAU FĂ CE ȘTII CĂ TREBUIE SĂ FACI NU CE NU TREBUIE SĂ FACI !

I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 2 : 15 – 17 și 3 : 7 - 13 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 28 Iulie 2022 I

În viață zi de zi facem alegeri care au rezultate : fie pozitive, fie negative. Vom analiza și în continuare diferite situații de caz din Biblie pentru a înțelege cum se „fabrică” o alegere.

Dar pentru a putea lua decizii bune contează foarte mult, să nu am doar o cunoaștere teoretică ci să îmi fac timp pentru cunoașterea tot mai profundă a Lui Dumnezeu, a Cuvântului Lui Dumnezeu precum și trăirea conform voiei Lui Dumnezeu.

În Geneza 2 : 15 – 17 sunt notate și „sarcinile de serviciu” pe care le avea Adam :

„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca
1. s-o lucreze şi
2. s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta :
3. „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină ; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Amintim că în Biblie spune : „Cine lucrează să și mănânce”. [A se vedea Matei 10 : 10 și II Tesaloniceni 3 : 10]

În Geneza 3 : 6 scrie că :

„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat ; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el”.

Noi spunem despre Adam și Eva că I-au fost necredincioși Lui Dumnezeu, dar lucrurile au fost mult mai grave deoarece practic în acel moment paznicii au devenit hoți.

Iar lucrurile nu au rămas cum erau până atunci. În Biblie avem notat ce s-a întâmplat imediat după aceea :

„Atunci li s-au deschis ochii la amândoi ; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei : şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis : „Unde eşti ?” El a răspuns : „Ţi-am auzit glasul în grădină ; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”
Şi Domnul Dumnezeu a zis : „Cine ţi-a spus că eşti gol ? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci ?” Omul a răspuns : „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii : „Ce ai făcut ?” Femeia a răspuns : „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.” ... ”. (Geneza 3 : 7 – 13)

În Geneza 3 : 6 scrie că : „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit ...” și totuși în versetul imediat următor (Geneza 3 : 7) este notat că imediat după ce au mâncat din Pomul care era al Lui Dumnezeu : „li s-au deschis ochii la amândoi”.

Este clar că ochii trupului erau deschiși și până atunci, aceasta înseamnă că li s-au deschis alți ochi, ai sufletului, ochii interiori. Felul în care se priveau pe ei înșiși nu a mai fost același : „au cunoscut că erau goi”, (versetul 7) deși tot așa erau de când „au fost ei” !

Dar nu mai era bine așa, ci : „au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele”. (Geneza 3 : 7)

Din cei doi deveniți una ... au devenit iarăși doi, care erau (este drept) alături unul de altul din punct de vedere fizic, dar în interiorul lor erau departe unul de altul iar această distanțare se poate observa din cuvintele pe care le-au rostit amândoi.

De exemplu Adam, I-a spus Lui Dumnezeu :

„Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat”. (Geneza 3 : 12)

Alegerea de-a face voia diavolului și-a lor înșiși opunându-se prin această decizie voiei Lui Dumnezeu, i-a costat. Mai bine era pentru ei dacă ar fi ales să asculte de Dumnezeu și să-și vadă de lucrul pe care-l aveau încredințat și în care I-au fost credincioși Lui Dumnezeu până atunci !

În I Corinteni 4 : 2 scrie că :

„Încolo,