191. STĂRILE SUFLETEȘTI 11. AȚÂȚAREA FOCULUI MÂNIEI

I Podcast I Pasaj Biblic : Efeseni 4 : 26 – 27 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 10 Iulie 2022 I

Reamintim că în viață mânia este comparată cu un foc, iar focul are cel puțin trei faze de dezvoltare :

1. aprinderea,
2. ațâțarea și
3. întreținerea.

La ce trebuie să am grijă imediat după ce văd că s-a aprins mânia în sufletul meu ? Să nu cumva să o ațâț, să nu pun „lemne pe foc”, să nu pun benzină ca nu cumva să mă trezesc că nu mai pot stinge incendiul (neînțelegerea, cearta, conflictul) etc.

A ațâța înseamnă :

„1. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. A (se) întărâta, a (se) asmuți ...”. (DEX, 2009)

Cumva mai limpede redă ideea verbul a întărâta care înseamnă :

„1. A aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare ; a agita, a instiga un grup de oameni ; a ațâța, a asmuți ... 2. A incita pe cineva să facă un lucru. ♦ ... a se înflăcăra. 3. A se ... intensifica, a se înteți”. (DEX, 2009)

S-a aprins „focul”, a reușit să te mânie cineva sau te-ai mâniat singur pe cineva sau pe ceva ? Ai grijă ca nu cumva să te întărâți, să te agiți mai tare tu singur și să te lași înflăcărat de cel rău. De ce ?

Un foc ce arde pe câmp poate fi scăpat extrem de ușor de sub control, dacă nu este stins imediat. Iar despre focul mâniei apostolul Pavel a scris clar că : este important ce fac după ce s-a aprins.

„Mâniaţi-vă,

şi nu păcătuiţi.”
Să n-apună soarele peste mânia voastră
şi să nu daţi prilej diavolului”. (Efeseni 4 : 26 – 27)

Altfel spus, vei avea momente în care te vei aprinde de mânie dar decide să ierți, să-ți rezolvi repede conflictul și să nu lași să treacă ziua respectivă, deoarece urmările pot fi foarte grave dacă amâi împăcarea imediată și primești gândurile de răzbunare care-ți vor veni în minte, precum și stările sufletești de răutate, de ciudă, de amintire a ceea ce x ți-a făcut el cândva etc.

Să ne amintim doar două exemple de mânie urmată de neiertare și implicit de „prilej dat diavolului” precum și un exemplu pozitiv, de gestionare bună a mâniei.

1. Cain

În Geneza 4 : 5 scrie despre Dumnezeu că :

„ ... spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa”.

Dar deși i s-a atras atenția, Cain nu și-a rezolvat problema spirituală pe care o avea, ci a persistat în păcat, a ațâțat mânia, a făcut o crimă, a fost blestemat de Dumnezeu și a mers din rău în mai rău.

De unde a pornit totul ? De la o mânie, urmată de persistarea voită în păcat, decizie care-a deschis ușa celui rău pentru a intra în viața lui !

Aparent era doar o stare sufletească rea, de moment ... dar s-a dovedit că un foc mic poate să aprindă o pădure mare !

 În al doilea rând, un al doilea exemplu negativ este în viața lui Abner.

2. Abner

În cartea II Samuel 3 : 6 - 8 scrie că :

„În timpul războiului dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner a ţinut cu tărie la casa lui Saul. Dar Saul avusese o ţiitoare, numită Riţpa, fata lui Aiia.
Şi Iş-Boşet a zis lui Abner : „Pentru ce ai intrat la ţiitoarea tatălui meu ?” Abner s-a mâniat foarte rău de cuvintele lui Iş-Boşet şi a răspuns :
„Oare cap de câine sunt eu şi ţin cu Iuda ? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoinţă faţă de casa tatălui tău, Saul, faţă de fraţii şi prietenii lui, nu te-am dat în mâinile lui David, şi astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta ?”

De fapt împăratul Iş-Boşet avea dreptate atunci când i-a făcut acest reproș lui Abner, care fiind de fapt adevăratul conducător al țării credea că în cazul lui, altfel trebuie văzut păcatul. Iar de mânie a trecut de partea dușmanului lor, iar aceasta l-a costat viața deoarece nu și-a făcut bine socotelile.

De unde s-a pornit și unde s-a ajuns ? Tot de la ceva aparent neînsemnat. O remarcă care nu a fost bine primită, iar acest prilej dat celui rău, a adus moartea celor doi și nu după multă vreme a urmat dezastrul țării, dacă privim strict la ei ca țară liberă,