183. STĂRILE SUFLETEȘTI 4. SUNT VAL SAU CORABIE ?
I Podcast I Pasaj Biblic : I Corinteni 13 : 11 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 02 Iulie 2022 I

Reamintim că atunci când ne referim la stările sufletești putem vorbi despre oameni care sunt ca un val (Iacov 1 : 6 - 8) sau ca o corabie (Iacov 3 : 4). Valul nu opune nicio forță de rezistență atunci când îl bate vântul dar creștinul de tip corabie poate decide cum folosește vântul care tocmai bate spre el sau contra lui.
Omul de tip val este purtat de vânt în voia lui dar omul de tip corabie are capacitatea interioară de-a decide ce face cu vântul.

Din punct de vedere emoțional copilul este ca un val, iar omul matur este ca o corabie. Când vorbim de copil ne referim atât la vârsta fizică cât și la vârsta emoțională. Dacă pe „strada” lui bate un vânt de supărare se va supăra, iar dacă bate un vânt de bucurie și i se împlinește o dorință se bucură. Dar un astfel de om nu are puterea de-a rămâne liniștit când altul îl nedreptățește (de exemplu).

În schimb omul matur emoțional este ca o corabie care se folosește de orice tip de vânt, fie că-i este prielnic, fie că-i este potrivnic pentru a merge în direcția dorită de el. Chiar și vânturile iuți (stările sufletești negative) îi fac bine.

Prin îndreptarea pânzelor (prin reacția interioară față de ce i se întâmplă în exterior) corabia vieții lui se va folosi de orice vânt, de orice stare sufletească de care are parte, pentru a se apropia mai mult de Dumnezeu și de oameni și de Cer.

Pe un astfel de om îl apropie de Dumnezeu și bucuria și întristarea și binele ce i se face și răul de care are parte. Un astfel de om știe că în viață are parte numai de ceea ce Dumnezeu îngăduie în dreptul lui.

„Vântul” este o reprezentare a stării sufletești pe care un om i-o provoacă altuia prin atitudinea față de el, prin cuvintele pe care i le spune etc.

În I Corinteni 13 : 11, apostolul Pavel a scris :

„Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil ; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc”.

Versetul în original sună altfel. Apostolul Pavel a scris :

„vorbeam ... gândeam ... raționam ... când am devenit bărbat am renunțat la lucrurile copilului” (am citat verbele).

Pentru „a raționa”, (a gândi în traducerea Cornilescu) este folosit verbul logízomai care înseamnă literal „a ajunge la linia de jos, a socoti”. În calculele matematice socoteala (sau calculul) este ceea ce se află sub linia de jos a unei operații matematice.

De exemplu se adună două numere care se scriu unul sub altul, se trage linia de jos și în urma efectuării adunării obținem rezultatul final. Aceasta înseamnă „a raționa”. Nu spun rezultatul, până nu fac socoteala.

Dar așa procedează un om matur, copilul spune pur și simplu ce are de spus, nu mai stă să facă un calcul ci el vorbește în funcție de ceea ce simte, iar gândirea, analizarea oportunității rostirii acelor cuvinte (dacă este bine ceea ce tocmai i-a venit să spună sau era mai bine să tacă) vine abia după ce poate tocmai a rostit exact ce nu trebuia.

Dar omul matur mai întâi gândește, își analizează emoțiile și apoi vorbește. Aceasta înseamnă „maturizare spirituală” care aduce și trecerea de la reacțiile copilărești la reacțiile de om adult („om devenit mare” cum a scris apostolul Pavel).

Un om matur emoțional a fost Barnaba. În Faptele Apostolilor 15 : 36 – 40 scrie că :

„După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba : „Să ne întoarcem şi să mergem pe la fraţii din toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.”
Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu ; dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor.
Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru. Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat, după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului...