156. „NOI ŞTIM ...”. OARE ? DESPRE APARENŢĂ ŞI ADEVĂR

I Podcast I Pasaje Biblice : Ioan 9 : 6 – 11 şi I Corinteni 8 : 2 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 5 Iunie 2022 I

Dacă Dumnezeu nu i-a vorbit foarte clar într-un anumit domeniu al vieţii, un credincios care trăieşte cu Dumnezeu (şi care îşi cunoaşte foarte bine limitele cunoaşterii umane) nu se va grăbi să vorbească când este întrebat despre ceva ce nu cunoaşte şi va răspunde foarte onest : „Nu ştiu”.

Cei care se cred a fi atotştiutori în mod sigur greşesc. De aceea este bine să ne amintim ce scrie în cartea Eclesiastul 5 : 2 şi anume :

„Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu ; căci Dumnezeu este în cer, şi tu, pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe”.

În Ioan capitolul 9 este istorisită vindecarea unui orb din naştere. La puţină vreme după aceea, fostul nevăzător a fost întrebat de cei care vedeau :

„Cum ţi s-au deschis ochii ?” El a răspuns : „Omul acela, căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis : „Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te.” M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.” „Unde este Omul acela ?”, l-au întrebat ei. El a răspuns : „Nu ştiu.” (Ioan 9 : 10 - 12)

Pentru a afla adevărul, fiindcă ceea ce vedeau chiar era de necrezut ... (un orb din naştere care vedea), fariseii i-au întrebat pe părinţii celui vindecat, deoarece Ioan notează că :

„Iudeii n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, până n-au chemat pe părinţii lui”. (Ioan 9 : 18)

Ei erau evrei şi în Lege scria clar :

„Un singur martor nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare ; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori”. (Deuteronomul 19 : 15)

Dar când au fost întrebaţi, părinţii celui care-a fost vindecat au declarat :

„Ştim

că acesta este fiul nostru şi
că s-a născut orb.

Dar

cum vede acum sau
cine i-a deschis ochii, nu ştim.

Întrebaţi-l pe el ;

este în vârstă,
el singur poate vorbi despre ce-l priveşte.” (Ioan 9 : 20 - 21)

Dar acesta era un răspuns diplomatic ! De fapt a fost felul lor de-a transmite minimul de informaţii. Iar apostolul Ioan a făcut următoarea remarcă :

„Părinţii lui au zis aceste lucruri pentru că se temeau de iudei ; căci iudeii hotărâseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă”. (Ioan 9 : 22)
„Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis : „Dă slavă lui Dumnezeu : noi ştim că Omul acesta este un păcătos”. (Ioan 9 : 24)

Analizând ce s-a petrecut atunci, care este lecţia pentru noi ?

Adevărul este că de fapt poate chiar atunci când crezi că ştii mai bine ... de fapt atunci ştii mai puţin ! Să ne amintim de-o altă situaţie din viaţa Domnului Isus :

„Nişte locuitori din Ierusalim ziceau : „ ... Dar noi ştim de unde este Omul acesta ; însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este”. (Ioan 7 : 27) Ei credeau că-L cunosc şi pe Domnul Isus şi-i ştiu şi familia din care provenea.

Dar la fel gândeau şi locuitorii din Nazaret :

„A venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă ; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau : „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea ? Oare nu

este El fiul tâmplarului ? Nu
este Maria mama Lui ? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu
sunt ei fraţii Lui ? Şi surorile Lui nu
sunt toate printre noi ?

Atunci de unde are El toate lucrurile acestea ?” Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire”. (Matei 13 : 54 – 57)

De fapt, ei doar credeau că ÎL cunosc, dar de fapt ei nu cunoşteau adevărul Întrupării supranaturale a Domnului Isus, ci priveau doar la aparenţe : Isus are tată, mamă, fraţi şi surori !

În cazul Domnului Isus, aparenţele indicau că EL era un simplu pământean ... dar pentru apropiaţii Lui ... au fost suficiente împrejurări de-a vedea la Isus şi prin...