327. CULTIVĂ TĂCEREA
I Podcast I Pasaje Biblice : Isaia 58 : 11 I Iacov 4 : 5 I Faptele Apostolilor 21 : 34 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 23 Noiembrie 2022 I
Tăcerea este poarta de intrare în prezența Lui Dumnezeu. Liniștirea interioară este opusul agitației și a porțiilor de tulburare pe care cel rău le aduce în viața celor care ... ei singuri le primesc din momentul în care vor să fie ce nu vrea Dumnezeu sau să aibă mai mult decât a decis Dumnezeu pentru ei !
Tăcerea este un mijloc folosit pentru a face liniște în interiorul sufletului și apoi în inimă. Această tăcere este absolut necesară dacă vrem să ÎL auzim pe Dumnezeu când ne vorbește.
Dacă ne referim la suflet ca la o grădină (a se vedea Isaia 58 : 11), vom înțelege faptul că zgomotul este o „buruiană” și tare credem că din acest punct de vedere, sufletele noastre conțin „plantații de buruieni”.
Tăcerea este definită ca fiind :

„1 Stare a unei persoane care nu vorbește un anumit timp. Sinonim : tăcut. 2 Lipsă a oricărui zgomot ... acalmie, calm, liniște”. (Micul dicționar academic, Ediția a II-a, 2010)

Dar ceea ce ne costă pe noi este dorința de-a fi și pe placul Lui Dumnezeu dar de-a-l asculta și pe cel rău. Chiar ieri am văzut un nuc care era exact în gardul dintre două grădini. Avea crengi și într-o parte și în cealaltă. Producea nuci pentru ambii proprietari și am spune noi că este un lucru bun.
Dar din punct de vedere spiritual exact această inimă împărțită (această cultivare dublă a minții și cu bine și cu rău), această viață dublă ... ne costă.
Deoarece Dumnezeu este gelos și nu-și împarte dreptul de proprietate asupra noastră cu nimeni. Unii dintre noi aleg viața dublă și aleg să aibă doi stăpâni. Viața de sfânt în Biserică și viața de păcătos cât nu sunt în Biserică.

Și să-mi pun o întrebare retorică :
„Oare unde petrec eu mai mult timp, în Biserică (în clădirea Bisericii, ne referim) sau în afara Bisericii ?”

Prin Iacov, Dumnezeu a vorbit credincioșilor astfel :

„Suflete preacurvare ! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu ? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.
Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura ? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura :
„Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi”. (Iacov 4 : 4 - 7)

Care ar trebui să fie imperativul unei vieți de credință ?
Timpul de calitate petrecut cu Dumnezeu care abia așteaptă să stăm de vorbă cu EL : „Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine”.
Dar ceea ce ne împiedică este zarva interioară, pe care o avem în noi și care merge cu noi peste tot pe unde ne deplasăm.

În Faptele Apostolilor 21 : 34 scrie :

„Dar unii strigau într-un fel, alţii în alt fel prin mulţime ; fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie”.

În versetul citat mai sus este vorba despre momentul în care apostolul Pavel a fost salvat de la moarte de căpitanul roman, care nu înțelegea ce se petrece acolo și de ce sunt așa de agitați evreii din Ierusalim împotriva acelui om !
Dar în Faptele Apostolilor de la capitolul 21 : 40 la 22 : 2 este notat ce s-a întâmplat în momentul în care romanii care îl duceau pe apostolul Pavel erau deja undeva la distanță, la înălțime, iar apostolul Pavel a cerut voie și a și primit permisiunea de a se adresa poporului evreu care era prezent acolo :

„După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel :
„Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi !” Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte.