326. DESPRE TĂCERE
I Podcast I Pasaje Biblice : Eclesiastul 3 : 7 I Levitic 10 : 1 – 3 I Luca 20 : 20 – 26 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 22 Noiembrie 2022 I
A tăcea înseamnă în principal : „1. A nu vorbi nimic, a se abține să vorbească. 2. A înceta să vorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă ; a amuți. 3. A nu răspunde, a nu riposta”. (DEX, 2009)
Orice om poate spune vorbe rele, mai ales atunci când cineva l-a nedreptățit, dar Dumnezeu vrea să fiu atent la ce vorbe spun și să folosesc cuvinte sănătoase. Iar o astfel de vorbire o pot avea numai dacă Duhul Sfânt este în mine.
Dacă starea mea interioară nu este bine trebuie să învăț să pun mâna la gură, adică să tac. Dacă spun ce nu trebui sigur îi fac rău altcuiva și îmi fac și mie rău.
În Eclesiastul 3 : 7, împăratul Solomon a scris că : „tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei”. Dacă tac când trebuie să vorbesc sau dacă vorbesc când trebuie să tac sigur voi greși.
Dar pentru a știi când este vremea vorbirii și când este vremea tăcerii și să am și puterea de-a-mi ține gura închisă, dar și înțelepciunea de-a știi ce să spun este nevoie de Duhul Sfânt și de menținerea plinătății Duhului Sfânt. Și de fapt acesta este secretul vieții de credință victorioase.
Gura slobodă va aduce mari necazuri celui care singur își va face rău prin vorbele lui. El este asemenea unei mașini care are un motor puternic și frână slabă ... dar nu face nimic pentru a-și repara sistemul de frânareci merge înainte în viață tot așa și nu învață nimic din potențialele accidente de care a scăpat.

În principal a tăcea se referă la :

a nu vorbi nimic (când cineva te acuză pe nedrept),
a te opri din vorbire (când tu acuzi pe cineva pe nedrept),
a nu riposta (să menții tăcerea în ciuda mulțimii vorbelor acuzatorului).

Să observăm astfel de situații din viață
Să observăm azi trei situații de caz din Biblie în care a fost folosită :
1. tăcerea,
2. oprirea din vorbire și
3. menținerea tăcerii.

1. Tăcerea
Așa a procedat Aaron la un moment dat. În Levitic 10 : 1 – 3 scrie că :

„Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea şi au pus tămâie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise.
 Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului.
Moise a zis lui Aaron :
„Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: „Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor.” Aaron a tăcut”.

Altădată s-a justificat, de exemplu când a făcut vițelul de aur ...

2. Oprirea din vorbire
În Luca 20 : 20 – 26 scrie despre Domnul Isus că :

„Au început să pândească pe Isus ; şi au trimis nişte iscoditori care se prefăceau că sunt neprihăniţi ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului.
Iscoditorii aceştia L-au întrebat : „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu ?”
Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns : „Pentru ce Mă ispitiţi ? Arătaţi-Mi un ban. Al cui chip şi ale cui slove sunt scrise pe el ?”
„Ale cezarului”, au răspuns ei. Atunci El le-a zis : „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului ; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut”.

Aici a fost dat un exemplu practic pentru ucenicii care au avut această promisiue a Domnului Isus : „ ... căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri”. (Luca 21 : 15).
Dar este real și faptul că oamenii au avut și înțelepciunea de-a nu continua discuția. Și-au dat seamacă au greșit !

3. Menținerea tăcerii
În II Împărați 18 : 28 – 30 și 36 - 37 scrie că :

„Atunci Rabşache, înaintând,